Are voie sau n-are voie?
”Are voie sau n-are voie?” da batai de cap multor parinti si bunici si intr-un final ajung sa sufere toti din cauza ca au existat abateri de la regula: parinti frustrati si nervosi, bunici suparati ca e chinuit copilul daca plange mai mult de 30 de secunde si copii care nu inteleg ce se intampla.
De multe ori copiii altora ne ingrozesesc cu ceva si gandim ”Eu niciodata nu o sa il las pe al meu sa bata in oale. Copilul trebuie sa stie ca n-are voie la sertarul cu oale.” sau ”Am ramas ingrozita cate jucarii erau in sufragerie. Copilul ar trebui sa se joace in camera lui, nu sa fie jucarii peste tot.”. Gandim bine inainte de a avea si noi copii, avem niste reguli formate pe care nu vrem sa le incalcam, dar se intampla ca atunci cand avem copii sa inchidem ochii, desi inainte aratam copiii altora cu degetul. De ce facem acest lucru? Nu ni se mai par la fel de grave faptele lor si lipsite de respect pentru ca sunt copii.
”Este copil” devine o scuza. Devenim permisive pe motiv ca este copil, apoi ne spunem ca trebuie sa exploreze, sa descopere lumea, deoarece toate acestea contribuie la dezvoltarea lui pana ajungem intr-un punct in care ne dam seama ca cel mic face prea multe, unele actiuni sunt periculoase si ca de foarte multe ori nu asculta . Sa faci un copil sa renunte la activitatea sa sau sa i-o intrerupi din varii motive, de cele mai multe ori se lasa cu batai de cap si cu multe ripostari din partea celui mic.
Foarte multe cupluri inainte de venirea copilului spun ca ei vor cadea de acord la capitolul ”are voie, n-are voie”, dar ghici ce? Nu intotdeauna ambii parinti sunt puternici, deoarece devin permisivi in functie de situatie: ”Hai ca de data asta e ok!”, ”Nu e mare lucru ca scoate oalele, e creativ!”, ”Hai ca il las descult, nu mai alerg de nebuna ca sa-l incalt.”. Uite asa, incetul cu incetul, prin gesturi si vorbe din acestea, limitele se duc si copilul isi incearca norocul, deoarece poate va fi cum vrea el intr-un final. Oricum cei mici imping limitele, dar imagineaza-ti cum e pentru ei ca astazi sa li se permita sa intre in sifonier, peste doua zile nu si saptamana viitoare hai fie? Apoi ce se intampla? Tot noi, parintii, suntem frustrati ca cel mic nu intelege. Ironic, huh?
Apoi mai sunt cazurile cand intra bunicii sau rudele in peisaj. Chiar astazi Albert era cu mine si cu buna-su in bucatarie. Albert ridica o sticla cu apa de 2 litri, dar era plina pe jumatate si buna-su: ”Las-o jos ca e prea grea pentru tine!” si peste 3 secunde ”Albert, bunu! E prea grea pentru tine!”, iar Albert tot cu sticla in brate era. ”Are voie sau n-are voie cu sticla?”, il intreb. Daca n-are voie, iei sticla, mai ales ca ii repeti de cateva ori si vezi ca nu se intampla nimic. Daca copilul incepe sa se joace cu lingura in supa, ii faci observatie de doua ori, dar daca continua, ii iei farfuria din fata asta daca nu vrei sa faca supa si pe pereti.
Asa ca, atunci cand copilul face ceva care te pune pe ganduri daca are voie sau nu, gandeste-te daca il lasi sau nu sa faca, daca esti de acord cu acea actiune sau nu in viitorul apropiat. Daca tu ii zici ”nu” si bunica ”da”, ce sa mai inteleaga copilul?
P.S.: Daca iti place blogul, sustine-ma cu un Like pe Aventurile lui bebe. Merci!
