Rozul este o culoare!

De mici fetele sunt incurajate sa se joace cu ce vor, pot purta albastru, le sunt cumparate masinute, fac chestii ”de baieti”, dar fereasca Sfantu’ sa vezi un baiat imbracat cu tricou si adidasi roz sau care plimba o papusa in carucior, ca se minuneaza lumea, dar nu, nu asta e partea grava.

Noi ca parinti avem ideile noastre pe care le transmitem copiilor si cat sunt mici si nu gandesc sunt copy-paste. Ce zic parintii, zic si ei!

”Rozul e pentru fetite!” si cand aud imi zic ”Si porcii zboara!”. Cum vad eu lucrurile: rozul e o culoare la fel ca albastrul, la fel ca verde, la fel ca rosu. Daca fetita Ana poarta rochita albastra, baietelul meu de ce n-ar purta adidasi roz?

Imi place ca de vreo 30 de ani a inceput lumea sa isi mai deschida mintea si sa priceapa ca rolul fetelor nu e doar de facut copii si spalat vase, ci ca pot face ce vor cand vor. Ma bucura lucrul acesta, ca a reusit, ca s-au discutat si promovat aceste lucruri si s-au facut intelese. De cativa ani au primit si baietii verde sa poarte roz, dar din pacate lumea nu e asa dezghetata in privinta lor. Baieteii nostri tre’ sa fie Batman, sa le placa masinutele, sa fie into chestii cu batai, sa nu planga(”Doar esti barbat!”, dar eu gandesc ”E om, omule, nu robot!”), sa se joace cu masinute, nu la bucatarii pentru copii sau cu fierul de calcat.

Pare usor sa il cresti cum vrei, dar nu e. Nu imi e de parinti, babe si mosi, ci de copii. Copiii mici sunt crescuti cu anumite idei si aplica copy-paste cu replicile auzite de la parinti sau de la persoanele importante lor. Eram in parc cu Albert acum cateva luni. El e blondut cu parul mai lung, i-am tuns doar din breton(desi sper sa reusesc sa il las sa creasca) si pe acolo era si un baiat de vreo 5 ani. Converastia a avut loc in engleza, cel mic ”Uite, fetita vrea la hinta!”, la care mama lui ”Nu e fetita, e baietel!”, el din nou ”Ba, e fetita, ca are parul lung!”. Stii, mi-ar fi placut sa aud o explicatie din partea acelei mamici, dar nimic. Sunt si baieti cu parul lung, dar na, poate si baietelul respectiv n-ar fi vrut sa fie tuns, dar ma-sa i-a zis ”Baietii au par scurt, vrei sa creada lumea ca esti fetita?” sau poate a vrut, dar ma deranjeaza pasivitatea asta din partea parintilor cand copilul lor arata cu degetul. Acest incident a avut loc o data in juma’ de an de cand ne-am mutat in zona aceasta.

Cand stateam in Raynes Park(langa Wimbledon) langa noi era un parc imens pentru activitati sportive, picnic-uri si plimbat caini si acolo mai aveau loc si antrenamente de fotbal. O echipa a baietilor purtau tricouri roz, unii aveau si adidasi, erau si mingi de fotbal roz. Baietii aceia nu vor arata cu degetul si nu vor incepe sa rada cand o sa vada un baietel in roz jucandu-se cu o minge roz. Vor sti ca e o culoare si ca au un sport preferat comun.

Vreau sa-l cresc pe Albert fara sa-i dea de gandit rozul. Serios, mi se pare o chestie asa superficiala. Vreau sa vada rozul ca pe o culoare si daca ii va zice cineva vreodata ”Ha, ha! Rozul e de fetite!”, el sa raspunda crezand in aceste vorbe ”Rozul este o culoare!”.