Romania dupa 3 ani de strainatate

Știi, când mergi în vacanță într-o țara străină, vezi diferențele, dar după ce locuiești acolo, ajungi să le simți.

Nu este un moment foarte bun de a publica acest articol, deoarece la câte se întâmplă în România, nu mai este nevoie de un articol în plus care să atragă atenția asupra porcariilor care se întâmplă, dar luna această am împlinit 3 ani de Anglia și aveam în vedere un articol.

Vara această am stat două luni în România și ca de fiecare dată când vin în țara, urlu pe interior. În anii trecuți și plângeam, acum din păcate, știam la ce să mă aștept.

Pentru mine încă mai există șocul acela când se face trecerea de la oraș la sat. În orașele mari ai mijloace de transport în comun după care nu trebuie să aștepți cu orele, ai grădinițe, parcuri, locuri de muncă, spitale de stat din care pleci cu boli, dar asta e altă poveste, școli și licee bune, mai o grădiniță unde educatoarele bat copiii, străzi asfaltate, în timp ce la sat n-ai nimic. La sat casele cad pe oameni, oamenii n-au unde să muncească, dacă vrei să dai copilul pe hinta, tre’ să mergi în curtea școlii, dar s-ar putea să ai o surpiza și să fie foarte ruginită, așa că ciuciu loc de joacă pentru copii, prin urmare la oraș, situația privită din exterior pare mai roz.

La început când eram în Anglia, mă plângeam că n-am unde să merg cu copilul decât în parc, apoi am venit în vizită în România și am început să plâng în mașină când am văzut casele în ce hal arată și că parcurile pentru copii erau inexistente și cele care erau în curtea școlii, aveau două hinti ruginite și un tobogan. Dacă în Anglia la sat n-aveam chef de bicicletă, în România la sat aveam doar o stradă să-l dau pe fiu-miu cu bicicleta.

Știi ce văd în România după 3 ani de Anglia? O minoră care se prostituează pe marginea șoselei, deci ciuciu suport din partea statului pentru minori, în timp ce în Anglia ți se oferă consiliere să te lași de fumat. O prietenă m-a întrebat ce treabă am eu dacă se prostituează aia? E copil și așa ceva nu trebuie să se întâmple.

Am auzit ca în România era supărare că unii români nu vor să lucreze. Bineînțeles, sunt pro că oamenii să își găsească un loc de muncă, dar pune autobuse la dispoziție cu prețuri decente! Vara această am stat mai mult la sat și am vrut să merg în Timișoara. 2 autobuse pe zi care nici măcar nu veneau în satul în care locuiam. Cât am plătit? 30lei un drum! Dacă ai de mers la 3 interviuri în Timișoara, ce faci? Dormi în gară, că ori n-ai bani, ori nu prinzi autobusul…

Văd că în România statul efectiv își bate joc de oameni. Statul plătește mai mulți bani pentru un pușcăriaș decât pentru un copil. Dacă mergi în spital de stat iei boli, dacă n-ai bani de spital privat, îți scrii ultimele gânduri, cetățenii corecți, dacă ar avea nevoie de ajutor, n-au încredere în Poliție, copiii n-au avut Abecedar la începerea anului școlar în 2017, încă mai sunt scârbe de educatoare care bat copiii și profesori care bagă frică în elevi, iar dintr-un salariu minim nu îți poți plăti chiria. Dacă în Anglia am trei cutii pentru gunoi, părinții mei în România au una și reciclează doar sticlele din plastic. Faptul că se reciclează în 5 orașe din țara, nu înseamnă că se reciclează. Faptul că pui la dispoziție 3 tomberoane de culori diferite la tot satul și e plin de gunoi pe lângă pentru că nu este loc suficient, iar deșeurile sunt aruncate alandala, nu înseamnă că se reciclează. Oamenilor trebuie să li se explice, să li se pună la dispoziție tomberoane suficiente ca să aibă unde să-și arunce gunoiul, să se facă campanii de informare, să fie interes din partea statului să își educe populația, dar ciuciu.

Mă revoltă faptul ca în unele țări se poate și la noi nu vrea să se poată. Nu vor să investească în infrastructură, nu vor să investească în învățământ, în sănătate, în educație, în nimic. Puținele lucruri care se fac, se fac în două extreme: repede și prost sau în 20 de ani.

sursa foto: Iplaybuzz.com INTELLIGENT LIFE MAGAZINE MAY / JUNE 2012, Portrait of Expressive Baby

UPDATE

Scriu acest update la cateva ore de la publicarea articolului pentru cei care intra prima data pe blog, dar si pentru cititorii care urmaresc blogul regulat:

1. Cei care ma citesc stiu ca imi place Romania si oamenii frumosi din ea care se adapteaza sau se lupta cu sistemul ca sa le fie lor si celor din jur bine. Ii apreciez!
2. Nu-mi plac jegurile si ca sa ma fac mai bine inteleasa, dau cateva exemple, desi lista este mult mai lunga: ruda sau vecinul care inventeaza lucruri despre Popescu si se asigura sa afle cat mai multa lume, primarul de la sat care in afara de nedeie nu face nimic pentru locuitori sau pentru sat, cei care fac abuz de putere(mai tii minte cand un politist i-a dat un pumn unui politician beat care-l lovise? politistul acela a fost aplaudat cand nu ar fi trebuit sa faca asa ceva indiferent de functia omului sau cat de drogat sau beat era), oamenii care fura si care asteapta bani cand ei deja lucreaza pe un salariu, etc..
3. Copiii in Romania nu sunt protejati si nu se face nimic in privinta asta. Nu stiu cate lume realizeaza gravitatea problemei pentru ca mi se pare ca foarte multi vad lipsurile ca o normalitate. “Noi ne-am batut cu turcii, pana in ’90 am fost in comunism” si cum naiba sa se oboseasca statul sa se asigure ca toti copiii au acces la educatie? Mare lucru ca o fata de 15 ani a fost violata de ta-su! Fata a raportat la Politie, a dat declaratie si a fost trimisa inapoi acasa! Protectie zero! Doar ne-am batutu cu turcii si am fost in comunism, cand sa se investeasca in protejarea minorilor?

Ma gasesti pe:

Facebook

Instagram

 YouTube

Citeste si

Romania dupa 1 an de Anglia: Cum e Romania dupa 1 an de Anglia? Sunt de 4 zile in Romania si ultimele zile au fost fara evenimente, insa am inghitit in sec inca din aeroport. Am avut parte de cateva faze ”dragute” in nici 48 de ore.

Tigarile, alcoolul si varsta de 25 de ani in Anglia: In Anglia, cand vine vorba de alcool si tigari, varsta este foarte importanta. Daca la 7 ani ii cumparam bunicii mele tigari de la magazinul din coltul strazii, la 27 nu pot cumpara tigari in Anglia. Interesant, asa-i?

Cum e la interviul pentru NINo? Cum e la interviul pentru NINo? NINo vine de la National Insurance Number si daca vrei sa muncesti in UK ai nevoie de acest numar pentru a putea lucra legal in Marea Britanie. Desi interviul a fost usor, vreau sa va povestesc de ce credeam ca nu o sa primesc numarul si ce intrebari mi s-au pus.

Ne-a fost clonat cardul in Romania: Viata imi tot trage palme sa imi zica ca stau bine unde sunt si cea mai recenta atentionare a fost dupa ce am ajuns in Anglia: ne-a fost clonat cardul in putinele zile petrecute in Romania.

Ce se intampla la playgroup? Dupa ce am ajuns in UK, am auzit si eu termenul de playgroup. Aici mamicile tot merg la playgroup cu copiii si eu stateam si ma intrebam din fata laptopului

Mamico, iesi din zona de confort! Sa ies din zona de confort, huh? Sunt parinte, am nevoie de confort, ca n-am parte de confort! Noaptea primesc picioare-n somn, in parc tre’ sa fiu cu ochii-n patru ca fiu-miu se crede Spiderman, dimineata ma trezesc cu gatul sucit si cineva imi zice sa ies din zona de confort?