Mamica zen

Mi-ar placea sa fiu o mamica zen, pe bune, dar mi se pare foarte greu, aproape imposibil. Hai sa iti zic de ce e greu sa fii o mamica zen, de ce e mult mai greu sa fii calma si flower power dupa ce ai bebe.

Pentru mamicile care nu stiu, bebe meu are 1 an si 8 luni si pana ce face 4 ani nu cred ca voi reveni la normal, cred ca nebunia va progresa cu fiecare an sau cine stie. Zic de 4 ani ca imi fac sperante cu acea varsta, imi imaginez ca va intelege, ca va asculta, ca nu mai imi va face in ciuda de 3 ori pe zi cand zic ca nu e voie ceva sau cand ii iau ceva din mana.

Inainte daca imi ziceam o chestie ma tineam de ea. Nu stiu unde e vointa aia, dar mi-am dat seama ca lucrurile nu mai tin doar de vointa, ci si de schimbarile care s-au petrecut de atunci. Acum incalc ce mi-am propus de cateva ori pe zi si imi propun din nou cand imi amintesc. Cateodata imi amintesc ca mi-am propus ceva, dar nu mai stiu ce.

De ce nu poate fi o mamica zen? Deoarece copilul nu vrea sa manance sau nu vrea sa doarma. ”Lasa-l! Nu-l forta cu mancarea! Mananca cand vrea!” si ranjesc cu gura pana la urechi, ca ma gandesc daca ar fi asa usor, ce bine ar fi. Uite, de exemplu, dimineata copiii obisnuiesc sa iese in parc. Daca un copil de 1 an nu a mancat cat obisnuieste de dimineata, in parc va fi ueee, ueee si nu ii va conveni nimic. Daca de amiaz nu a mancat cat ar fi trebuit, nu adoarme, nu stii de ce, mergi in camera, ii dai lapte si ia somn, doar ca a mai crescut si acum e bine ca de amiaz sa manance mancare si sa faca nani, nu sa completezi cu lapte ca la 6 luni.

De ce e greu sa fii calma? Deoarece se intampla sa faci 3 feluri de mancare degeaba, ca va manca cartofi prajiti sau iaurt. Poti sa tragi aer in piept, ca la un moment dat tot iti vine sa te urci pe pereti si sa zici ca e ultima data cand mai gatesti ceva.

E amuzant cand vezi clipuri sau poze cu bebelusi de se afla in scaunelul lor si sunt murdari din cap pana in picioare. E amuzant si pentru mine cand face Albert asta, dar primele 30 de secunde, ca dupa realizez ce s-a intamplat si ca eu sunt cea care va trebui sa curat. Devine obositor sa tot cureti la masa, scaun, calorifer. E ca si cum as face eu clatite: cand bag mixerul in bol, stropesc cuptorul cu microunde, prajitorul de paine, fierbatorul de apa, cafetiera, blatul din bucatarie.

Cand era Albert mic, ziceam ca eu nu o sa ridic vocea, ca nu are rost, caci copilul nu va fi mai ascultator si asa e, dar stresul se tot aduna si o mai fac pe soprana in casa. Nu imi place de mine, nu imi place cand sunt cu gura pe el. Nu ca sa ma simt mai bine, dar pur si simplu nu cred ca exista mamici care sa nu se trezesca urland prin casa la un moment dat.

Ah! Cate dureri de cap am din cauza somnului. Nu stiu ce isi imagineaza persoanele fara copii ca implica mersul la culcare, but it’s a pain in the a*s. Am avut parte si de momente ideale in care ii dadeam laptele, lua somn imediat si imi vedeam linistita de treaba, dar am avut parte si de momente in care stateam 1-2 ore in pat langa el pana adoarmea si poate nici nu adormea. Sa vezi atunci distractie si dureri de cap. Acum e mai bine, stau juma’ de ora si daca nu adorme, il culca ta-su, dar serios ca al meu creier sufera cum tot intru in starea de somn si ma trezesc de cateva ori.

O mamica zen face yoga, alearga, merge la sala sau se implica in vreo activitate ce presupune miscare. Se zice ca sportul ajuta la eliberarea stresului, dar am asa un feeling ca tot nebuna as fi si daca m-as apuca de alergat sau yoga. Nu cred ca soprana din mine va disparea, ca nu o sa mai ma deranjeze mancarea gatita de care fiu-miu e nemultumit, ca voi putea sta relaxata seara o ora juma’ in pat si sa ma ridic fara sa ma doara capul. Cred ca sportul ajuta, ne relaxeaza in acea ora sau juma’ de ora, ca mai bine facem decat sa stam in casa, dar pana la a ajunge zen de dimineata pana seara e cale lunga.

O mamica zen are grija ce mananca, cand mananca. Micul meu dejun consta in cafea si tigari, alta mamica poate mananca cereale cu lapte, alta poate mananca mai sanatos, fiecare serveste ce apuca sau ce ii place. E bine pana la 8 seara sa terminam cu mancatul, dar unele din noi la 8 seara se apuca si sa vezi cum peste 2 luni cand ne uitam in oglinda, ne bosumflam ca a mai aparut un deget de colacel si o gaura de celulita.

Mamica zen are energie. Serios, daca esti o mamica cu energie de dimineata pana seara, spune-mi ce faci, ce mananci, ca si eu vreau. Cateodata, de fapt cred ca zilnic, ma simt ca un zombie si nu imi place.

Mamica zen are timp pentru ea, timp in care nu spala vase, gateste, face dus, ci face ce ii place. Stiu ca ne place la apa, dar dusul si ingrijirea mi-ar placea sa nu intre in aceasta categorie. Stii, sa ai timp doar pentru tine in care sa faci ce vrei, timp care sa nu fie intrerupt de ueee, ueee sau de ”hai, mai strangem si noi prin casa?”.

Mamica zen are timp de sot si sotul de ea. N-am mai stat sa povestim la un pahar de vin(imi place alcoolul, ce sa-i faci si nu am mai baut de mult) doar eu cu sotul de mai bine de un an juma’. Da, trist, stiu. Ma refer la povesti care sa nu implice lista de cumparaturi, cum a fost la lucru, ci din acelea mai deep. Cum te conectezi cu cineva daca nu vorbesti cu persoana respectiva?

(A venit sotul intre timp si sunt in faza de flower power. Curioasa pentru cat timp. A! Pana cand imi zice sa strangem jucariile de pe jos sau sa ma intrebe cand facem curat. Tocmai a zis: ”Cand gati, poti sa te intreb ceva? 😀 ”)

Mi-ar placea sa fiu o mamica zen, dar nu imi permit si cred ca mai mult mi-ar placea sa fiu din nou calma. Daca articolul a fost citit de o mamica zen, o rog sa scrie intr-un comment reteta.

P.S.: Daca ti-a placut articolul, un Like la pagina Aventurile lui bebe conteaza mult pentru mine. Merci!