Mai anxioase dupa nastere?

Anul trecut si acum doi ani am fost saptamanal, poate zilnic cu ”mi-e frica” in minte si acum ma intreb: devenim mai anxioase dupa nastere? Nu ma refer la fricile cand bebelusul are cateva zile si exista fricile ”normale” sa le zic asa, gen frica sa nu se inece, frica de reactii adverse dupa vaccin, ci la anxietatile care apar din orice si parca nu se mai termina.

Anul trecut am fost in tara cu masina eu, sotul si Albert, dar la intoarcere am zis sa nu-l mai chinuim pe Albert cu drumul si mai bine ramane 3 zile in tara si il aduce buna-su cu avionul. Cu ce m-am stresat? Sa nu calce in ceva ruginit, ca el mai umbla prin curte descult. Avea o piscina si cand iesea din ea o lua la fuga, nu statea sa fie incaltat, plus ca tot intra si iesea, nu statea locului, tipic copiilor mici(si a celor mari, dar aceia sper ca mai asculta, sper). Mi-a fost dor de el, ca nu il mai lasasem cu cineva fara noi, dar stiam ca pe timp de zi se juca si se distra, asa ca grija mea numarul unu era sa nu se loveasca in ceva ruginit. Dupa ce 3 zile de abia am asteptat sa vina seara sa mi se spuna ca Albert a fost fericit si ca in juma’ de ora merge la nani, vine ziua cu avionul. ”O sa fie totul bine, asa-i? O sa aterizeze cu bine, asa-i?”, iar tot cu stres sa-i vad o data ajunsi, apoi in aeroport ma stresam ca nu mai apareau, deoarece pe panou scria ca avionul aterizase in urma cu juma’ de ora.

Am vazut 6 gradinite. La fiecare am gasit cate o chichita care sa ma faca sa ma razgandesc, sa caut altceva si daca o tin in ritmul asta nu stiu unde mai prinde fiu-miu loc. O gradinita nu era buna ca barele de la poarta erau prea distantate si se putea iesi pe acolo, alta ca avea curte comuna(copiii de 2 ani cu copiii de 5 ani), alta ca nu avea camera de arta deschisa tot timpul(la 40 de lire pentru 5 ore, chiar ma astept sa fie disponibila in timpul programului), alta ca duce copiii la biblioteca si se merge pe strada, doar ca strada e langa sosea(cum de se gandesc sa plimbe copii de 2 ani la biblioteca care nu asculta cand le zici ”stop” sau ”nu”, habar n-am), la alta gradi nu aveau grija educatoarele, in sensul ca ele erau afara si un copil a fost palmuit la baie de un altul, iar la ultima pe care am vazut-o era prea mult haos. Era asa de mare si de aglomerat cu tot felul de jucarii si activitati, mi s-a parut apasatoare atmosfera(poate lui Albert i-ar placea, ca mai nou nu poate sa stea in living daca nu tranteste un scaun pe jos).

Vrei sa stii de ce nu-l mai duc la cresa de la leisure centre? Oricum am fost acolo doar de doua ori. Am citit contractul ce mi l-au dat de trebuie completat cu date persoane si sa vezi chestie interesanta: daca se pierde copilul cat e la ei la cresa, ei nu raspund pentru asta, dar anunta pe cei de la receptie de la leisure centre si politia in cel mai scurt timp. Hahaha 😀 Deci, sa vedem: parintele lasa copilul la cresa care e in incinta la leisure centre, cresa respectiva are doar o usa, doua angajate si trei copii(in jur de trei sunt, deoarece e deschisa intre anumite ore in timpul saptamanii) si daca se intampla sa iasa un copil afara(cam greu, doar daca se strecoara cand vine sau pleaca un parinte si apoi fuge pe usa de la leisure centre) cat timp e sub supravegherea cresei pentru care se plateste separat, nu raspund daca copilul se pierde? Come on…

Uite asa mi-am dat seama ca trebuie sa mai las din fricile astea, ca daca nu o sa fac homeschooling cu fiu-miu si chiar nu vreau, sa accept faptul ca nu pot controla ce vreau(desi inca nu accept si tot caut o gradi mai buna), ca tre’ sa invete si fiu-miu la un moment dat sa se descurce si sa las drobul de sare lui Creanga.

Crezi ca suntem mai anxioase dupa nastere? Stiu ca aveam frici si in liceu, facultate, dar erau fricile clasice, de exemplu imi era frica la teste, desi invatasem, imi era frica sa vorbesc in fata clasei, desi in facultate n-am mai avut treaba, consider ca erau niste frici constante, in timp ce dupa nastere parca foarte des aparea o frica noua.

Cum am hotarat sa imi infrunt fricile si sa nu imi fac altele noi(atat de des ca inainte 😀 )? Atat de anxioasa am devenit si atatea frici am adunat, ca pur si simplu m-am saturat. Atata m-am infricosat pana m-am enervat. Pe bune. Plus ca doar eu pot sa fac ceva pentru mine, doar eu pot sa le depasesc. Desi primesc incurajari din partea sotului si siguranta ca ma voi descurca, ca voi face, eu tre’ sa fac pentru ca unele lucruri tin doar de mine. Un exemplu care nu are legatura medicamentoasa cu fraza urmatoare este ca degeaba mergem la medic, intelegem ce avem, primim tratament, dar noi nu luam pastila, ca tine de noi sa o inghitim, medicul nu o poate lua pentru noi. Pe langa asta, ori tragem de noi si reusim sa ne invingem fricile, sa diminuam din anxietati mai repede, mai incet, cum putem, dar sa observam o schimbare in bine, ori sa luam pastile la recomandarea psihologului. Cred in vointa, nu in pastile, stiu ca exista zile mai bune si zile mai rele(si modelele de pe Instagram au zile in care nu se ridica din pat ca nu se simt in stare, eee), dar lasand gluma din paranteza la o parte, exista oameni care intr-adevar au nevoie de ajutor si oameni care pot sa faca ceva pentru ei ca sa se simta mai bine, dar asta depinde doar de ei.

Uneori ma stresez, ingrijorez sau am idei care mai de care ca sotul ramane uimit de ce imi poate debita mintea, dar in alte dati sunt in faza de Batman. Imi place de mine cand sunt Batman, imi vine sa fac tot felul si sunt curajoasa, sunt pe modul ”I can do it!”. Ma bucur ca pot vorbi cu sotul despre asta, el nu intelege cum pot sa am atatea frici, dar e bine ca ma incurajeaza sa trec peste ele.

Mai anxioase dupa nastere, ce crezi? Daca vrei sa vorbim, lasa-mi un comentariu in casuta de mai jos, deoarece vreau sa aflu si parerea ta, sa nu ma simt singura mamica cu anxietati noi saptamanale.

Daca ti-a placut articolul, sustine-ma cu un Like pe Aventurile lui bebe si cu un Share, daca consideri ca merita citit si de alte mamici.