De ce n-am prea scris in ultimele saptamani

Este aproape sfârșitul lui septembrie și văd că am doar trei articole, ceea ce înseamnă că am tras chiulul de pe blog în ultimul timp. De ce n-am prea scris în ultimele săptămâni?

Am fost plecată și iar plecată, am citit despre lucruri care mă interesează și pe care am vrut să le învăț și acestea au luat destul de mult timp. Mă distrează că cu cât mă documentam mai mult cu atât eram mai în ceață și când credeam că m-am lămurit, puf, mai apărea ceva. Am ajuns la concluzia că trebuie să și aplic, că doar să citesc și să ascult nu este suficient.

Ultima data când am venit în România am venit cu mașina. Aș fi vrut să filmez, dar în camera de hotel nu aveam lumina, bineînțeles. Era lumina din aceea gălbuie care te îndeamna să renunți să te uiți la video, așa că am zis că filmez eu altă dată. Am ajuns și în Deva, mama a vrut să mergem pe cetate cu Albert să facem poze. Îi dau mamei aparatul care e destul de greu, mai ales dacă îl porți zeci de minute după gât, și când să facem poze, ciuciu baterie. Am uitat în urmă cu o zi sau două aparatul deschis și s-a descărcat complet. Așa că, deși puteam face poze faine și un video scurt, ups, eroare. Am mai fost la plimbare în Deva, dar eram cu Albert, așa că mi-a fost greu să pozez, deoarece trebuie ținut de mână sau alergat după el, că dacă îi zic “stop”, nu se oprește. În altă zi am fost cu ai mei la Castelul Maria din Banpotoc, că mama iar a vrut să facem poze. Nu știu de ce nu s-a făcut fotograf, serios, că ea vrea poze și poze și să viziteze ca să facă poze. Acolo ai mei și-au savurat cafeaua și eu mă disperam la Albert să nu cadă în cap de pe tobogan(voi povesti altă dată cum mi-au stat două organe în loc din cauza lui fiu-miu). Aș fi vrut să mă văd cu mai multă lume, deoarece aș fi avut timp, dar erau prin alte orașe, așa că rămâne pentru anul viitor.

După nunțile de la începutul lui septembrie, m-am dus cu Albert la ai mei să stăm și pe acolo. Acolo am ieșit cu Albert de trei ori pe zi, am făcut mult jogging fără voia mea și am făcut exerciții pentru brațe datorită unui tip de balansoar, “seesaw” e denumirea în engleză. Așa era de greu să împing la balansoarul acela, încât mă dureau brațele și începeam să număr de câte ori l-am dat și mă încurajăm să-l mai dau o tură de zece ori. O tură ținea zece-cincisprezece ori, așa că am făcut și biceps și triceps zile la rând, nu mai îmi trebuie sală. După ce alergăm după fiu-miu, făceam exerciții pentru brațe și aveam parte de câteva tantrumuri pe zi, seară adormeam de la 9 sau de la cât se culca. Eu adormeam înainte lui, asta-i sigur, și uite așa numai timp de blog nu mai aveam. M-am trezit în unele zile la 11 și la 1 noaptea, dar eram ca o bufniță și alegeam să mă culc repede la loc, deoarece știam că urmează o zi plină de mișcare.

Țin să îți zic că de la sfârșitul lui iunie Albert a fost tot la bunici. O săptămâna am stat cu el(am avut eu nevoie să vin), apoi trei săptămâni a stat cu bunicii, apoi m-am văzut două-trei săptămâni cu el(am venit pentru nuntă), apoi iar a stat trei la bunici, am venit din nou(pentru nunțile din septembrie) și am stat cu el și într-un final am ajuns în Anglia. Mi-a plăcut foarte mult și dacă aș scăpa de stresul cu avionul și aeroportul, ce bine ar fi…

Urmează să pun poze de la ziua lui Albert și din vacanță, dar am mai postat și pe Insta. În legătură cu Insta, așa mă simțeam de vinovată când puneam doar poze cu mine, deoarece cu Albert nu aveam cum că el era la bunici… Ultima data când m-am întors în Anglia fără el mi-a fost cel mai greu. După trei zile am început cu plânsete și chiar aveam mustrări de conștiință. Mi se părea penibil să pun poză mea cu bentiță roz și Albert să fie la bunici. Ca să mă calmez, îmi ziceam că el e bine, că îi place acolo, că acum mă informez despre lucrurile pe care vreau să le fac, că nu mai e mult și încercam scap de sentimele acelea. E greu când îți lași copiii la bunici, cel pentru fost, când bunicii nu la 10-100 de kilometri…

Cât a fost în vacanță, am citit, am plâns, am mers la sală și m-am distrat(am fost în club de câteva ori 😉 ). Lui Albert vreau să-i fi plăcut, iar anul viitor va vorbi și voi ști cum se simte.

Aruncă un ochi pe de Facebook, canalul de YouTube și profilul de Insta. Ne vedem viitoare! Lasa un comment dacă ai timp 🙂 .

Citeste si:

Doua nunti si o noapte: Vara aceasta cred ca mai mult am stat in Romania decat in Anglia, cel putin asa mi se pare, dar am impresia aceasta deoarece am prins fiecare luna de vara in tara.

Ce olita sa cumpar: Am vrut sa-i cumpar olita lui fiu-miu ca cea pe care o avem ii este mica. Am  aflat si eu cu ocazia asta ca olita clasica nu este pentru orice fund de copil, ci pentru copii mai mici. Disperarea cand imi vine, dau un search pe google ca mai apoi sa raman paf. Exista atatea tipuri de olite, ca ma simt coplesita si n-am cum sa trec cu vederea si sa nu scriu despre ele.

De ce mamicile nu au haine curate: Femeile care inca nu au copil vor zice ”eu n-o sa ies niciodata din casa cu haina patata” si bineinteles ca sunt mamici care fac exceptie, dar in acest articol vreau sa iti spun de ce mamicile nu au haine curate, de ce nu sunt in stare de fiecare data cand sunt afara cu bebele sa fie curate din cap pana-n picioare.

Din categoria “you look so young”: Cum e sa ai 25 de ani, sa arati de 17 si sa ai bebe? Interesant. Interesant pentru mine, pentru parinti si pentru copii. Ei sunt mai nedumeriti si mai curiosi ca mine. Oricum, am avut parte de cateva momente care m-au facut sa rad.

Mamico, aranjeaza-te!: De cand cu bebe mic foarte rar m-am aranjat. Nu-i vedeam rostul, nu aveam timp, mi se parea inutil. Ei bine, dupa trei ani de zile mi-am schimbat parerea, sotul mi-a facut o faza care m-a pus pe ganduri si mai vreau sa spun ca aranjatul nu consta in fond de ten. Vreau sa iti spun povestea mea ca sa intelegi cum s-au intamplat lucrurile, sa intelegi un pic starile prin care am trecut si de ce am ajuns la aceasta concluzie.