web analytics
Albert

Ce am invatat de la copilul meu astazi

 

Albert in parc in toamna :P
Albert in parc in toamna 😛

Astazi am fost la playgroup( la cel cu plata, nu la cel mocca) si m-am agitat pe acolo cu Albert. Ne-am catarat prin casuta aceea de spuma, l-am ajutat sa urce, ne-am dat pe tobogan, a fost fain, ne-am distrat, dar eu m-am suparat la un moment dat ca un copil mic.

 

 

 

 

 

Acolo sunt doua balansoare pentru cei mici. Albert voia sa se dea si el. S-a dat cand am ajuns, dar dupa atatea ture de tobogan, uracari si coborari, voia si el sa se dea pe un balansoar. Pe unul se dadea  o fetita indrazneata, cu ”no” in gura si cu ”it’s mine”( a dus aproape toate discurile de spuma la masa la care stateau mama ei cu surioara ei si le tinea pentru ea) si pe celalat o fetita mai timida, dar care asculta de fetita cu ”no”. Fetitele se dau jos de pe balansoare, apoi fug la masa, eu dau sa il pun pe Albert in calut, cand colo vin iar in fuga si ”it’s mine, it’s mine”. Se dau 10 secunde, fetita indrazneata e cu gura pana la urechi, se dau jos, fetita mai timida vrea sa il lase pe Albert, dar cealalta o incurajeaza sa nu, eu imaginar imi dadeam ochii peste cap si ma gandeam cum se simte Albert. Treaba cu fugitul si intorsul inapoi au facut-o de vreo 3-5 ori. Pentru mine a durat tare mult. Numai vad ca Albert incepe sa fuga printr-o casuta, ajunge la balansoar care era liber, dar cum il vad fetitele, cum ”no, it’s mine” si alte chestii de genul care pe mine ma enervau. Albert a mai dat doua ture de casute, in acest timp repetandu-se povestea deranjanta, dar dupa ultima tura, fetitele erau cu spatele in alt colt si Albert hop la balansoar. L-am ajutat sa se puna, desi putea singur dar ma gandeam sa nu il impinga fetita care nu imi placea 😀 . Albert era cu gura pana la urechi, glumesc, zambea frumos, fetele l-au inconjurat, au mai zis ceva pe acolo, dar eu eram multumita si tot ziceam ”tagam-tagadam-tagadam-weee”. 😀

Privind din exterior, mi se pare ciudat ca adult sa te enerveze un copil, dar pe mine una, fetita aceea m-a calcat pe coada. Nu mi-am dat seama daca era ea mai rautacioasa sau daca se comporta asa din cauza sorei mai mici( un bebe pana in 2 luni). Oricum, mi s-a parut asa rautacios comportamentul, dar m-am bucurat ca Albert nu a luat comportamentul si vorbele ca o rautate, nu stiu ce a inteles el din acea situatie, dar ma bucur de cum a reactionat. A insistat si a insistat fara sa maraie, sa planga, sa se agite. SI-a vazut el de ale lui si a facut cumva sa se urce pe balansor. Daca as fi fost in locul lui, as fi renuntat.

Concluzia1:daca vrei ceva, don’t give up 😉

Concluzia 2: Albert rulzzz! 😀

Inchei cu o paranteza: imi amintesc ca odata, de ziua mea, am fost asa rautacioasa. Parintii nu stiau, ca ei erau afara, noi, copiii, in casa. Nu am fost copil perfect si sunt sigura ca nici comportamentul lui Albert nu va fi exemplar tot timpul. Intamplarea de astazi a fost o experienta noua pentru mine.

P.S.: In fiecare seara, dupa ora 22, voi publica un articol. Un Like la pagina Aventurile lui bebe conteaza mult pentru mine. Merci!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *