mai-buni-dupa-divortPrima poveste despre divorț am auzit-o în urmă cu câţiva ani și era vorba despre o tipă căreia îi plăcea să danseze, dansul fiind pasiunea ei. S-a căsătorit, între timp a renunțat la marea ei plăcere, anii au trecut, ea se simțea închisă, se certa cu soțul, și-a dat seama că nu vrea să continue așa și a divorțat. Care a fost primul lucru pe care l-a făcut după divorț? A început să danseze din nou.

Cum priveam lucrurile acum câțiva ani? Awww, ce drăguț! Când îi aud povestea mă gândesc la ”nu renunța la pasiunea ta”, ”fa ceea ce îți place”, ”schimbă dacă vezi că nu îți este bine”, ”divorțează dacă nu te mai înțelegi cu persoana cu care credeai că o să îți petreci restul vieții”.

Cum privesc lucrurile acum? Dar de ce n-a mai dansat? Soțul nu o sechestra și nici nu strâmba din nas la acest hobby, deoarece erau dansuri de societate, nu pe boxă în club.

Am citit, m-am uitat în jur, iar am citit. Știi ce am observat? Unii își pun piedici singuri, dar dau vina pe celălalt și fac schimbări mari doar după ce divorțează.

Unii își pun piedici singuri, dar dau vina pe celălalt– unii(femei sau bărbați, nu este important) încep să se simtă sufocați, închiși, parcă îi ține cineva în colivie. Culmea este că în realitate nu sunt sechestrați, ar putea merge la alergat, ar putea ieși în weekend 2-3 ore în oraș făcând cu schimbul(o săptămână nevasta, o săptămâna soțul) fără ca familia să aibă probleme financiare de la două băuturi savurate în oraș, dar nu o fac. Acești oameni văd că nu le este bine, sunt în continuare abătuți, frustrați, certurile continuă, dar nu fac nici o schimbare și își zic că nu mai pot.

O situație de-a mea mai light: în ianuarie anul trecut ne-am făcut toată familia abonament la sală. Atunci ne-am și mutat și eram încântată că am sala aproape, deoarece unde stăteam înainte ar fi trebuit să iau autobusul și de abia așteptam să fac un pic de mișcare. Lunile au trecut și eu nu m-am dus la sală. De ce? Îmi era rușine. Fiecare cu păsăricile lui. Mă gândeam că dacă sunt doar aparate cu butoane, dacă e multă lume, dacă nu știu să folosesc unele aparate și mă fac de cacao și l-am rugat pe soț să vina o data cu mine acolo, doar o data. Înainte să continui, mai trebuie să îți zic că știu engleză, știu să întreb chestii și în România am mai fost la sală, deci n-aș fi mers pentru prima data. 7 luni de zile soțul n-a venit cu mine, iar eu n-am mers pentru că îmi era rușine și nici la abonament n-am renunțat că poate, poate. În iulie am mers cu soțul la bazin într-o seară, iar a două seară mi-am băgat piciorul și am urcat sus unde este sală în timp ce soțul a fost la înot. Ghici pe cine dădeam vina în aceste 7 luni că n-am mers la sală? Pe soț. La cine era problema? La mine.

Unii fac schimbări mari doar după ce divorțează– am observat că femeile se apucă de business sau încep să facă bani din ce le place după ce divorțează. De ce se văd femeile mai ales, mai libere după ce divorțează și simt că căsătoria(cacofonie, știu) le ține în loc? De ce ea merge la cursuri de dans, se aranjează mai des, se îmbrăca mai îngrijit după ce divorțează și nu din timpul relației? De ce el este mai atent la calorii, începe să meargă la sală, merge la karting sau la paintball după ce este singur și nu și atunci când e căsătorit?

Este păcat că unele cupluri nici nu încearcă să se schimbe, dar aleg să facă schimbări după ce divorțează. Tu ce crezi? Până data viitoare ne vedem pe Facebook, Instagram si YouTube.