sursa foto: socialevo.net

sursa foto: socialevo.net

Acest articol e pregatitor pentru viitoarele sotii, sa nu se astepte doar la “Felicitari!” si “Casa de piatra”.

O,  da! Hai ca nu o mai lungesc si iti zic ce mi-am auzit din partea unor persoane la care nu ma asteptam.

“Felicitari ca ti-ai atins scopul!”- Dura asta, asa-i? 😀

“De ce va casatoriti?”- Really?

“Nu ti-ar putea fi unchi?”- intrebare venita de la un prieten caruia dupa ce i-am raspuns, nu a mai vorbit cu mine. Intre mine si sot e diferenta de 11 ani.

Ai, da! Iar mi-am reamintit si ma enervez 😀 Sa vezi: aveam o colega la master cu care schimbasem putine cuvinte, nu vorbisem mai deloc. Intr-o zi, intru in clasa, era ea cu o tipa de care imi placea si incepe coleguta sa ma ia la intrebari:

“Unde-i inelul?”, “Nu ai verigheta?”, “N-ati avut bani de verighete?”, intrebari care nu isi aveau locul, mai ales ca veneau de la o persoana cu care eram ciao si cam atat. I-am raspuns la toate intrebarile, dar faza cu n-am avut bani de verigheta m-a deranjat la maxim. De ce nu ne-am facut verighete? Am zis ca le lasam pentru cununia religioasa. A, inelul! Nu am vrut inel.

Inca o faza, tot la master, eu si doua colege, A este sotul. Nu mai stiu ce vorbeam, dar am zis “Ma duc la birou.”, “La biroul lui A”, “Nu, la biroul nostru.”, Adica la birou la A, ca A are biroul”. Na, nu stiu cum sa iti zic, dar oricum ai intoarce-o, ar fi fost la biroul nostru, ca deja eram casatoriti 😀 .

Eeeee! Ce zici? “Fain” asa. Of, of, mai, mai! 😀

P.S.: “Felicitari”, “Casa de piatra”, nebagatul botului in banii altora sunt suficiente 😉 .

sursa foto: socialevo.net

sursa foto: socialevo.net